Smile
"Poate, că eşti doar un om pe lumea asta, dar pentru cineva tu însemni însăşi lumea întreagă." Gabriel Garcia Marquez

TRECĂTOR PRIN LUME - Dorin-Lucian Blaga

Balada soldatului erou. 1917

Nu te voi mai vedea niciodată...
...Niciodată n-ai să vezi
Că doar pentru tine
Înlăcrimați vor fi ochii mei.

Numele tău degeaba îl chem
Lacrimile degeaba îmi curg,
Pe câmpurile de luptă,
Undeva departe...
Acolo unde nimeni nu mă va plânge
Acolo voi cădea eu.

Nu va fi nici o palmă de pâmânt
Pe mormântu-mi gol,
Căzuți soldați cu trupul
Îmi vor fi piatra.

Unde jos mă vor aşeza
Pe mormântu-mi nu se va apleca
Nimeni cine trăieşte...
Nici primăvara nu-mi va înverzi,
Va duce de pe mine pământul
Departe, doar vântul.

Aş vrea numai o dată
Să mai fiu cu tine,
În brațele tale aş apleca lin,
Încărunțit, capul meu.

Aş vrea pe buzele tale să ard,
Printre săruturi fericit să trăiesc
Doar o singură noapte,
Iar apoi orice se-ntâmple,
Fericit voi muri pentru tine
Iubită, patria mea.

Călător printre stele

Singur şi rătăcit, spre un apus
Într-un pustiu de flori şi sentimente,
Un trecător bătrân mi-a spus:
-Eu sunt speranța ta, băiete.

Pe marea încleştată a sorții
Cu valuri reci şi spumegânde,
Talazurile m-aruncară-n noapte, furibunde
Spre lume, în vâltoarea vieții.

Dar, anii tinereții n-au zăbovit...
Lăsând doar nostalgica amintire cu regretul
Că tocmai dragostea ei m-a ocolit-
Zise trist şi plecă bătrânul.

Speranță, te rog nu mă părăsi,
Căci ochii tăi, Iubire, îmi sunt în minte
Efemer, paradis pierdut de l-aş regăsi
Etern i-aş spune doar două cuvinte !

Septembrie

Septembrie, paşii tăi pe alei
Foşnesc mai vag ca niciodată-n toamnă,
Copaci falnici şi-alintă în vânt
Pierdute, frumoasele lor veşminte, doamnă!

Septembrie, te însoțesc sub castani
Cu aceleaşi lungi şi apăsate cadențe,
Șoapte şi clipe neuitate îmi sunt departe -
Aproape, ecoul lor hoinar în inimă îmi bate.

Septembrie, ți-aminteşti ?
Miresmele florilor de altădată,
Ne îmbătam cu parfumul lor ceresc
Trandafiri şi lalele dragi, îmi mai zâmbiți vreodată ?

Septembrie, zadarnic o aştept,
Căci ea trăieşte doar la mine în gând,
Pe alei, paşii mei răsună
Stingher, ca frunza ce zboară în vânt.

Dorul de tine

În haosul cotidian, aprinse de dor,
Îşi caută un rost în lume, vieți şi fapte,
Eu doar pe tine te-am avut, şi-apoi
O clipă veşnicia, când te îmbrățişam în şoapte.

Din înstelatul Infinit, răzbat spre noi
Cuprinse de fiori - simțiri, destine, lacrimi,
Eu doar pe tine te-am avut, şi-apoi
Fericirea, când mă sărutai cu patimi.

Ochii tăi

Sunt ochii tăi curcubeul lumii
De mistice sclipiri cuprinse astre,
Ce poartă-n ale lor tandre priviri
Vibrațiile divine ale unei romanțe
        De dragoste.

Nu plângeți ochi întristați, căci
Durerea lor este şi lacrima suferinței mele,
Eu sunt îngerul care le ocroteşte
Iubindu-le o eternitate
        Numai pe ele.

Ce frumoasă eşti

Ce frumoasă eşti astă-seară,
Ce bine e că sunt cu tine
Luminile dragi ale ochilor tăi,
Pentru mine strălucesc, ştiu bine.

Ce frumoasă eşti dimineața
Mă uit îndrăgostit la tine,
Pe cer nu s-au ivit încă raze de soare
Căci sunt ascunşi în ochii tăi, iubire.

Ce frumoasă eşti astă-seară,
Eşti mai frumoasă decât ieri
Și eu te iubesc mai mult,
Te văd mai frumoasă în fiecare zi.

S-a înserat

Singur rătăcesc în noapte,
Singur rătăcesc pe alei,
Singur în parfumul nopții
Și al florilor de tei.

S-a înserat, zadarnic te-am aşteptat,
Tot visul meu s-a spulberat -
O lacrimă, din ochii mei a căzut,
Ea s-a prelins, şi-a dispărut...

Poemul amintirilor

Cerul înstelat va străluci
În seara asta deasupra noastră,
Fiecare stea este o şoaptă
Ce-ți spune cât de mult te iubesc !

Dacă vreodată tu vei pleca,
Adu-ți aminte de primul sărut
De primul cuvânt de iubire
Și ochii tăi vor plânge-n amintire.

Veni-va iarna noastră odată,
Și numai vântul îmi va bate-n geam
De departe vii, dar eu aşteptând,
Nu te voi părăsi niciodată.

Marea

Ca un stol de albatroşi ce freamătă
Lin, deasupra mării în azimut,
Eşti frumoasă, ca valurile ce poartă
O speranță spre un țărm necunoscut.

Eşti soarele fierbinte de vară,
Divină iubire din zori până seară,
Lumină în noaptea sălbatică din vise,
Fermecător înger cu dorințe încinse.

Rază din Eden pe arhaicul Ocean
Eşti frumoasă, ca mările în Silurian,
Ce l-au purtat pe-al lor Columb
În Atlantic, spre zenitul unei noi Lumi.

Descoperindu-te, să te sărut cu dor
Plutind pe întinsul pacificului Ocean,
În brațele mele fierbinți, să te ador
Legănându-ne, în corabia lui Magellan.

Doar o zi

Aş mai fi stat o zi
O zi din dimineața lumii
Dar mă grăbesc...

Am întâlnire cu primăvara,
Am întâlnire cu dragostea
Mă aşteaptă constelația Iubirii.

Aşa sunt eu...
...Iubesc primăveri
Și folosind cuvintele marelui poet:
Și flori, şi ochi, şi buze, şi morminte.

Nirvana

Roşu trandafir cu dulci şoapte,
Unduie sfios şi lin a ta inimă,
În ochii tăi, regăsesc zâmbind
Iubirea mea, curată ca o lacrimă.

În albastrul infinit, te caut
Etern, printre stele arzând,
Ani-lumină şi veacuri împreună,
În al dragostei curcubeu dansând.

Suav crin cu tandre mângâieri,
Învolburează oceanul sufletelor noastre,
În ochii mei, lumina iubirii tale
E paradisul regăsit, dincolo de astre.

Prințesa stelelor

Printre asteroizi, amândoi spre planeta Fericirii,
Seara când mâna ta atinge mâna mea, e un mister,
Încet, câte una, se aprind stelele pe cer,
Învăpăiate scântei ne înconjoară în sărutul iubirii.

În Univers, nimic nu va mai fi ca înainte,
O aură de iubire eternă va copleşi Pământul,
Dincolo de Jupiter, vom lua cu noi doar gândul,
Suntem un singur suflet şi o inimă fierbinte.

Privind în urmă, ne surâd galaxii de stele,
Prin hubloul navei, Prințesa admiră supernove şi pulsari,
Spre enigmatice civilizații, nebuloase ce apar,
În hiperspațiu, pilotul automat ne conduce spre ele.

Steaua ta

În eter, printre miliarde de sentimente şi destine,
Nemărginita armonie vibrează dintr-o unică stea,
Echilibrul şi atracția cosmogonică pulsează numai din ea,
E însăşi pacea şi iubirea divină, ce strălucesc în tine.

E scris în astre, iubirea noastră niciodată nu moare,
Dă-mi mâna, atinge constelațiile din inima mea,
Eşti de neatins Înger, întrupat din raze de Soare,
Ce tainic îmi şopteşte: "-Sărută fiecare stea!".

De dor nesfârşit aprinse, în universul sufletului tău dăinuiesc,
Nemuritoare stele, născute din iubiri şi petale de floare,
În astral, destinului nostru nestinse lumini călăuzitoare,
Cu un mistic surâs, ele îmi cer etern să le iubesc!